joi, 5 iulie 2012

Incursiune in taramul simtirii si al lumii interioare



"This being human is a guesthouse.
Every morning a new arrival. [...]
Be grateful for whoever comes,
because each has been sent
as a guide from beyond."

- Rumi, The Guest House


Acum cativa ani buni, Radha - fondatoarea metodei Tantralife, cea cu care colaboram de cativa ani pe tantra si meditatie - mi-a dedicat un rand pe cartea scrisa de ea (Tantra- Un Mod de a Trai si de a Iubi), carte ce am publicat-o ulterior si in Romania. "Kiran, bine-ai venit in lumea simtirii"... De atunci am inceput o calatorie ireversibila in taramul simtirii.   

Imi descopar, recunosc si valorific emotiile si sentimentele ca ceva inerent fiintei mele de ceva ani cand am inceput cu sinceritate sa vreau sa imi acord spatiu sa fiu...eu, asa cum sunt moment de moment dincolo de educatie, asteptarile mele sau- mai bine zis- ale celorlalti. Cand imi este "greu" hotarasc sa las emotiile si sentimentele ce pot aparea sa ma viziteze iar eu, ca gazda a lor, sa le zic "fii binevenit(a)". Nu este usor si nu "imi iese" tot timpul insa aleg sa fiu constienta cand nu "imi iese" si sa accept asta...

Astazi simt sa impartasesc (si in scris) experienta mea in lucrul cu emotiile; o fac - dar nu in scris- atunci cand facilitez sau asist la sesiuni ce implica lucrul pe/cu emotii sau exprimare emotionala, cum sunt, de exemplu, parte din cursurile TantraLife, Meditatia AUM Humaniversity, Meditatia Dinamica sau chiar si ritualul Trance Dance (in care pot aparea emotii in mod spontan). Este, bineinteles, o experienta personala ce sper sa te inspire si sa te sustina in explorarea sincera a lumii interioare si emotionale.

Taramul emotiilor si al simtirii este unul deseori abrupt, alteori infinit ca o pajiste sau o mare nesfarsita.

Lucrul cu lumea emotionala este ca si cum invatam sa facem trecerea de la innot la plutire. La inceput cand invatam sa innotam facem un oarecare efort pentru a ne mentine la suprafata apei si a innota in acelasi timp. La fel este si cu raul emotiilor atunci cand sarim intr-adevar in el. La inceput inotam, apoi invatam sa plutim...

Cand patrundem adanc in emotii, incepem sa le exploram - sau chiar sa le lasam sa ne exploreze- dincolo de limitele inguste ale identitatii si identificarii noastre (de multe ori ne identificam cu diverse lucruri, trairi, inclusiv cu emotiile). Daca ne continuam incursiunea si suntem sinceri cu noi insine, mai devreme sau mai tarziu realizam ca avem in noi niste roci interioare ce functioneaza ca bariere impotriva lumii infinite a simtirii. 

Orice lucru real cu/ pe emotii ne sustine, de fapt, sa constientizam ce se intampla cand aceste roci interioare sunt sparte sau topite si integrate :) 

Daca vrem intr-adevar sa ne indreptam catre inima si fiinta noastra, mai intai e nevoie sa descarcam cumva energia toxica acumulata in sistemul nostru minte- corp- suflet si sa sarim inapoi in raul emotiilor. Si da, se poate intampla ca acest rau al emotiilor sa ne (rea)duca (mai departe) intr-o zona personala dureroasa, intr-o zona intima in care ne dam seama ca la un moment dat ne-am separat de...noi insine si de ceea ce simtim; poate descoperim ca uneori suntem genul de om "rau". Poate ca intrarea in lumea noastra emotionala sau lumea sentimentelor ne face sa constientizam ca suntem departe de a fi genul calm si tacut- un/o tip/a spiritual/a sa zicem- si ne arata cat de libidinos si perfid (ne) este monstrul ego...Pot iesi la iveala aspecte din noi total opuse idealului spiritual care ne atrage. 

Realizam ca daca vrem sa ne simtim "acasa" in lumea sentimentelor si emotiilor, e nevoie sa renuntam sa le (mai) opunem rezistenta. 

Incepem sa vedem cum (majoritatea dintre noi) traim fara sa fim in contact cu emotiile si sentimentele noastre profunde. Traim ca si cum ele nu ar fi.
Atunci cand sunt provocate - cum se intampla in anumite tehnici de meditatie cu ar fi Meditatia Dinamica sau Meditatia AUM Humaniversity - deseori (mai ales la inceput) nu putem intra in sau contacta imediat sentimentele si emotiile noastre profunde. Ne trezim intr-o zona incetosata in care intalnim rezistenta la emotii si sentimente. Cu alte cuvinte, ne intalnim cu partea din noi care neaga emotia. Inca incercam sa avem un control civilizat impotriva a ceea ce este instinctiv si cumva fierbinte, clocotind in interior. De exemplu, ne opunem la a ne simti maniosi si atunci cand apare mania simtim (mai intai) rezistenta la ea dar nu traim intr-adevar experienta alba, clara si fierbinte, clocotitoare a maniei insasi. Oare animalele ce fac daca se infurie? Se infurie si gata :) 

Si daca suntem sinceri in explorarea lumii emotionale, ne dam seama ca asta facem cu emotiile foarte puternice: nu simtim emotia in sine ci mai degraba rezistenta la emotie. Iar orice emotie are nevoie (doar) sa fie simtita pentru a se transforma. Dintr-o data, bang, realizam ca daca simtim (doar) rezistenta la emotii, nu putem elibera/ exprima niciodata emotia reala. 

Ceva in interior ne spune ca mania si- de ce nu- durerea careia ii rezistam poate dura de ani de zile. Mania care este experimentata/ traita cu totalitate in & prin corp si respiratie nu va dura niciodata mai mult de cateva minute. Este valabil pentru toate emotiile mari si grele pe care le caram. Cand simtim si traim emotiile cu naturalete si sinceritate totala, ele nu pot dura muuuuult. Poate ati auzit prieteni - mai ales prietene :)- povestind cum au tipat (urlat) sau au plans intens si apoi s-au simtit linistite :) 

O cheie importanta in incursiunea in lumea emotionala (si nu numai) este increderea. Increderea in procesul ce l-ati ales, increderea in calea voastra, increderea in vindecatorul interior, increderea in facilitator si increderea in faptul ca emotiile si sentimentele ne pot comunica ceva important pentru noi. Cand suntem reali si vii cu sentimentele si emotiile noastre ne topim si iesim din crusta de gheata. Senzatia este ca ni se iau nu valuri ci mii de pietre de pe...inima. Asta ne este foarte clar cand simtim treptat ca ceva profund din noi incepe iar sa curga. Si acel ceva care curge este foarte inteligent, stie unde se duce si ce cauta. Deseori prin usa sentimentelor si emotiilor "nepermise" vine un simt reinnoit, profund de iubire. Iubire nu neaparat fata de cineva sau ceva anume ci iubirea ca stare. In aceasta calatorie descoperim ca orice sentiment si emotie va curge catre iubire daca ii permitem. 

Orice lucru real si autentic cu emotiile presupune, de fapt, curatarea spatiului interior astfel incat totul sa aibe loc sa fie...asa cum este (fara ajustari). E vorba de curatenia casei interioare, casa sufletului...Asta se intampla prin excelenta in Meditatia Dinamica si in Meditatia AUM Humaniversity. 

Si asa, cu pasi marunti, ajungem sa ne intalnim cu noi insine. Mai deschidem in interior o usa incuiata a unei camere nevizitate de mult si - zbang!- ne dam seama ca atunci cand dam la o parte ceea ce credem ca stim despre noi, abia atunci ne intalnim cu noi insine. Intalnirea reala nu se produce atunci cand venim catre noi avand undeva in fundal o voce care zice ceva de genul "stiu eu ce am nevoie" sau "mda, mi s-a mai intamplat" ci atunci cand suntem dispusi (doar) sa fim prezenti la ce (ni) se intampla, la stari, senzatii, emotii, cand simtim si acceptam ca orice moment, orice traire poate fi o aventura catre ceva (sau cineva) necunoscut...Si deseori acel cineva necunoscut suntem chiar noi insine - auzim de multe ori oameni zicand "nu stiu ce mi s-a intamplat, nu ma recunosc"...:)

Va invit cu drag sa explorati cu sinceritate si curiozitatea unui copil lumea emotiilor, geografia fascinanta a lumii interioare! 

Cam tot ce se intampla in sesiunile si seminariile experientiale pe care le facilitam eu si Jivan se indreapta spre si apoi porneste de aici: taramul lumii interioare...

Cu recunostinta,
Kiran              


TantraMeditation Mountain Retreat, 28.11- 02.12, Piatra Craiului@ Plaiul Foii

"Tantric experience is possible only if you move deep into MEDITATION, otherwise not. When you become very very still, silent, aware, ...